Primul post – a nustiucata pierdere
•ianuarie 9, 2008 • 7 Comentarii
Ieri a murit Irinel. Sotia unui vechi prieten Alin.
Scriu aici cateva randuri cu toate ca nu ma pricep la asta, pentru ca Alin imi este un vechi prieten, si imi e greu sa mi-l imaginez cum va fi maine cand va avea loc inmormantarea. Singura data cand l-am vazut trist a fost acum 12 ani cand a murit mama lui inainte cand ei voiau sa aiba nunta. In rest e un tip foarte vesel si lui parca niciodata nu ii e greu. Nu l-am vazut trist nici cand a facut operatia de extensie a piciorului, nici dupa un an cand si-a frant acelasi picior dupa ce se vindecase. Nici cand nu au putu sa aiba copil si au infiat-o pe Maria. Nici cand Irinel s-a imbolnavit. Ma rog Domnului ca sa pot sa fiu o imbarbatare pentru el, pentru ca el de multe ori a fost pentru mine.
Imi pare rau ca in rarele dati cand am trecut pe acasa in Alexandria am tot zis ca ar trebui sa le fac o vizita. Dar mereu trecea week-endul si nu mergeam. Doamne iarta-ma! Incep sa ma gandesc ca parca ieri erau si ei de varsta mea si am fost la ei la nunta, si maine probabil voi fi ca ei. Sau poate va trece mai putin timp. Dumnezeu da fiecaruia cat poate sa duca. Alin a putut sa duca multe. Oare cat va mai putea? Ma intreb daca nu cumva mie nu imi da pentru ca nu pot sa duc. Sau ar trebui sa ma astept oricand ca Dumnezeu sa imi dea ceva de dus? Ma tot intreb ce o sa faca Alin cu Maria fetita lor de 5 ani. Cum o sa o creasca?
Dumnezeu sa fie cu tine Alin, iubita ta a ajuns deja Acasa cu Domnul.
